Casa Tătărescu din București: Martor al memoriei politice și culturale în era interbelică și transformarea sa contemporană ca EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o vilă ridicată cu sobrietate și atenție la detaliu păstrează în zidurile sale ecouri ale unei epoci al cărei curs a fost modelat de putere, compromisuri și idealuri contradictorii. Casa Tătărescu, mai mult decât un simplu edificiu, a fost un spațiu în care politica se întâlnea cu cultura, iar austeritatea arhitecturală exprima o etică a reprezentării publice ce respingea grandilocvența. Această vilă, odinioară domiciliul prim-ministrului Gheorghe Tătărescu, devine astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, un punct de dialog între trecut și prezent, între conservarea memoriei și adaptarea la nevoile contemporane.

Casa Tătărescu: arhitectură, memorie politică și continuitate culturală

Gheorghe Tătărescu, personalitate complexă a interbelicului românesc, a încrustat în acest spațiu discret, dar atent proporționat, o prelungire a însăși conviețuirii sale între public și privat. Situată pe Strada Polonă nr. 19, această vila interbelică reflectă atât accesul la rețelele de putere, cât și o cultură politică a măsurii. Continuitatea istorică a casei găsește un ecou în funcțiunea actuală, devenită EkoGroup Vila, un spațiu cultural ce pune în lumină nu numai arhitectura și detaliile ei, ci și memoria dificilă a celui care a fost Gheorghe Tătărescu.

Gheorghe Tătărescu: figura și contextul unei epoci turbulente

Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu al secolului al XIX-lea, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o figură definitorie a politicii românești dintre Războaie și din imediata postbelicitate. Specialist în drept, preocupat de mecanismele reprezentării și alocarea legitimă a voinței naționale, el s-a implicat în modernizarea României printr-o viziune pragmatică, dar nu neapărat idealistă, asupra puterii politice. Controversele legate de guvernele sale, care au alternat între reformă și întărirea autorității executive, oglindesc ambiguitățile epocii: între democrație fragilă și deriva autoritară, fără a negaliza rolul său în menținerea unei coerențe statale în anii ’30 și imediat după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Aflat în prima linie politică, Tătărescu a încercat, în anii ’40, o reconstrucție adaptată noului context geopolitic, însă aceste eforturi au fost urmărite de căderea politică și de represiunea comunistă ulterioară. Casa sa bucureșteană a devenit astfel un martor tăcut al fluctuațiilor marii istorii românești, un spațiu în care biografia personală se contopește cu drama colectivă a unei societăți în criză.

Casa Tătărescu – o extensie arhitecturală a puterii discreției și a echilibrului

Proiectată în două etape – cu contribuția arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea –, casa reprezintă un dialog rafinat între influențele mediteraneene și elementele neoromânești ce conferă o identitate locală distinctă. Scara parcelei și volumul construcției sunt relativ modeste în raport cu statutul prim-ministrului; aici puterea nu se impune prin măreție ostentativă, ci prin proporții exacte și printr-un limbaj arhitectural ce cultivă reținerea.

• Biroul premierului, situat discret la entre-sol, cu intrare laterală printr-un portal inspirat de bisericile moldovenești, mărturisește o etică a funcției publice guvernate de modestie și pragmatism.
• Elementele neoromânești se manifestă în portaluri și coloane filiforme tratate diferențiat, fără rigiditate simetrică, semn al unui echilibru viu și adaptat spațiului urban.
• Șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, elevă a lui Constantin Brâncuși, încadrează un element discret, dar puternic simbolic, în absidă cu accente locale, încheind o legătură artistică cu ansamblul monumental de la Târgu Jiu.

Finisajele interioare, cu feronerie de alamă patinată și parchet din stejar masiv cu esențe variate, exprimă o preocupare pentru calitate și meșteșug, evitând excesele decorative irelevante în raport cu statutul locatarului.

Arethia Tătărescu – artizana culturală a unei epoci și a unei case

Figura Arethiei Tătărescu, supranumită „Doamna Gorjului”, nu poate fi trecută cu vederea în povestea Casei Tătărescu. Ea a impus o dimensiune culturală și estetică proiectului, vegheată cu atenție pentru echilibru, discreție și coerență. Implicată în promovarea artelor, binefeceri și renașterea meșteșugurilor tradiționale, Arethia a fost promotoarea reîntoarcerii lui Brâncuși în România — colaborarea cu Milița Pătrașcu fiind o expresie concretă a acestei legături artistice și culturale.

În dosarele oficiale, apare ca beneficiară a proiectului, ceea ce denotă rolul său esențial în supravegherea procesului, în evitarea opulenței inutile și în păstrarea unei unități estetice care să reflecte valorile aristocrației moderne, temperate de inserția europeană.

Ruptura comunistă: degradare și pierdere a sensului

După 1947, odată cu înlăturarea lui Gheorghe Tătărescu de la conducerea politică și cu transformările radicale impuse de instaurarea regimului comunist, casa a suportat o schimbare de paradigmă categorică. Nu doar locuință, ci și simbol respins, imobilul a fost naționalizat și reconfigurat pentru necesități administrative, pierzând legătura cu identitatea originară.

Deși a scăpat demolării radicale, Casa Tătărescu a fost supusă compartimentărilor improprii, renunțării la relația atent gândită dintre interioare și grădină și degradării continue a finisajelor. Această decuplare a edificiului de biografia sa a fost unul dintre efectele marginalizării lui Tătărescu ca personaj politic și al reprimării memoriei elitei interbelice.

Post-1989: erori, controverse și începuturi de reconstrucție

Trecerea spre democrație a deschis casa unei noi epoci dificile. Proprietăți ca aceasta au fost deseori tratate ca simple active imobiliare, lipsite de percepția culturală necesară. Intervențiile inițiale, uneori semnate de oameni cu pregătire arhitecturală precum Dinu Patriciu, au fost controversate și au afectat ireversibil coerența proiectului. Transformarea temporară în restaurant de lux a indignat comunitatea specialiștilor, ilustrând tensiunea dintre patrimoniu și exploatarea comercială lipsită de șlefuire simbolică.

Ulterior, preluarea clădirii de un investitor britanic a marcat un punct de cotitură. Restaurarea atentă, bazată pe documentația originală și pe viziunea Alexandru Zaharia – Ioan Giurgea, a restabilit echilibrul relațiilor spațiale, al materialelor și al detaliilor ce definesc spiritul Casei Tătărescu. Această etapă a fost mai mult decât o restaurare fizică: a reprezentat o reparație culturală, aducând casa înapoi în circuitul valoric al arhitecturii interbelice.

EkoGroup Vila: identitate contemporană și deschidere culturală

Astăzi, Casa Tătărescu poartă numele de EkoGroup Vila și funcționează ca un spațiu cultural cu acces controlat, în care trecutul nu este mască sau ornament, ci element viu de reflecție. Restaurarea cu grijă și menținerea detaliilor originale — de la șemineul Miliței Pătrașcu, la feroneria de alamă patinată și parchetul din stejar masiv — conferă casei o identitate autentică, pas cu pas recuperată după decenii de neglijență.

Accesul publicului se realizează prin programări și vizite private, în funcție de evenimentele și programul cultural, o decizie care protejează delicat echilibrul dintre patrimoniu și funcțiune actuală. Astfel, casa se plasează ferm ca martor material al istoriei și nu ca obiect redus la utilitate sau spectacol.

FAQ – întrebări frecvente despre Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Un politician român marcant, prim-ministru în două mandate (1934–1937; 1939–1940), cunoscut pentru rolul său în politica interbelică și postbelică, cu o biografie complexă între reformă, compromis și represalii comuniste.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu artistul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc din secolul al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Un amestec rafinat de influențe mediteraneene și neoromânești, proiectat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice semnate de Milița Pătrașcu.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în definirea casei?
  Arethia a fost beneficiara oficială și o coordonatoare culturală discretă a proiectului, asigurând echilibrul estetic, evitând opulența și cultivând legătura cu scena artistică a epocii.
• Care este funcția clădirii în prezent?
  EkoGroup Vila este un spațiu cultural restaurat și accesibil publicului prin programare, care păstrează și promovează moștenirea arhitecturală și istorică a Casei Tătărescu.

Vizitarea Casei Tătărescu – EkoGroup Vila este mai mult decât o experiență vizuală; este un acces într-un univers al memoriei, al dezbaterii istorice și estetice, al responsabilității față de trecut. Dinspre zidurile acestei vile răzbate nu doar o epocă, ci o reflecție asupra modului în care construim și reconstruim identitatea prin spații cu încărcătură. Vă invităm să pășiți în această lume rafinată, să descoperiți subtilitățile arhitecturale, să înțelegeți complexitatea unui destin politic și să simțiți pulsul unei moșteniri culturale asumate cu seriozitate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 corporate@ekogroup.ro

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.